ȘURUBUL CU PREFAȚĂ
o schiță umoristică de Mihai Frunză
Ies în oraș. La primul colț,
dau nas în nas cu Hilarion. E un mare pisălog. Dau să-l evit. Nu pot, pentru că mă
plachează ca un veritabil rugbist.
- Maestre, îmi zice el, nu mă
lăsa! Am
scris o carte și am nevoie de o prefață.
- Ce carte? întreb eu plăcut
surprins.
- Tehnica filetării inverse
a șurubului cu două fețe, zice el mândru ca un păun.
- Cu două fețe! mă mir eu. Este
un șurub cam pervers.
- Lasă glumele, te rog, că șurubul
meu e serios!
- Bine, dar eu nu mă pricep la
tehnică. Până acum, am scris prefețe numai la cărți de literatură beletristică.
- N-are a face! Vei fi un nume și în
literatura tehnică. Și ca mulțumire, îți ofer această șurubelniță specială.
- Nu! Nu pot s-o primesc și nu
pot să scriu prefața. N-am noțiuni. Singurul lucru ce-mi vine în minte este că guvernul
cam strânge șurubul impozitelor.
- Păi, vezi? Ești un expert.
Uite, îți dau două șurubelnițe pentru șuruburi cu două fețe.
- Dacă stau bine să mă gândesc, aș
avea nevoie de trei șurubelnițe. Așa că aștept s-o inventezi pe cea pentru șurubul
cu trei fețe.
- Șmechere, vrei să scapi! mă
admonestează Hilarion. Dar, cu mine, nu-ți merge.Uite, ia de aici trei șurubelnițe
pentru șurubul cu două fețe!
Le iau, le bag discret în buzunar
și zic pervers:
- M-ai convins! Merg acasă și-ți
scriu prefața.
Hilarion dispare în culmea
fericirii. Eu mă îndrept spre treburile mele. La colțul următor, dau peste veșnicul
cerșetor Comision. Mă caut prin buzunare și nu găsesc niciun ban. Ca să salvez
situația, îi arunc în pălărie o șurubelniță.
- Mulțumesc, bătrâne filantrop,
zice el. Tocmai de așa ceva aveam nevoie. Șurubul cu două fețe al noului cod
fiscal mă strânge groaznic și pe mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu