Cronică literară după ureche

RĂSCOALA de Liviu Rebreanu

    Pentru că romanul este scris în 1932, m-am gândit că are vechimea necesară  să-i fac o cronică. În supraaglomerata mea bibliotecă, găsesc ediția din 1962 pe care am citit-o în liceu. Paginile sunt cam galbene, dar cartea arată încă bine. Dau s-o răsfoiesc. Automat se deschide la pagina 101. O închid la loc și o deschid iar. Se deschide tot la 101. Curios, o citesc. Este pagina în care zdrahonul agricultor Petre Petre o posedă sălbatic pe arătură pe voluptuoasa boieroaică Nadina. Totul se petrece pe fondul unei istorice răscoale țărănești.

Petre Petre pune multă patimă și crede că așa se răzbună pe clasa exploatatoare. Este un mare naiv, desigur, deoarece arzoaica moșiereasă este mai mult decât mulțumită de prestație, pentru că Petre și cu Petre s-au răsculat de cel puțin două ori.

Liviu Rebreanu descrie scena cu un talent magistral și atât de naturalist, încât incită cititorul până la paroxism. Puțin înfierbântat, am citit pagina de opt ori și mi-am promis solemn că o voi citi și mâine seară, înainte de culcare. Până atunci, mai răsfoiesc puțin cartea pentru o părere mai amplă.

Deschid tomul aleatoriu la pagina 211 în care conacul boieroaicei arde în flăcări uriașe. Deduc logic că focul a fost produs de scânteile care au sărit în cele 110 pagini de amor incendiar între Petre Petre și Nadina. Ferm convins că așa au stat lucrurile, am pus volumul pe raftul său să se mai răcorească.

Verdictul meu literar l-am dat fără preget: Liviu Rebreanu a fost maestrul incontestabil al romanului erotic românesc, iar cu Răscoala a demonstrat că așa se scrie istoria.

                                                    Mihai FRUNZĂ

                                            cititor cu autorizație ISU