Cabina telefonică

o schiță umoristică de Mihai Frunză

   Am intrat în ogradă. E splendid. Peste tot numai ierburi. Plus bălării, flori de câmp și tufișuri. Dintr-un tufiș, îmi țâșnește în față o nevăstuică.

   - Bine ați venit! zice ea. Sunt Vasilica, nevasta nelegitimă a lui Liviu.

   - Bine v-am găsit! zic eu. Dar Liviu nu-i acasă?

   - Nu este. E la primărie. Conduce ședința consiliului comunal care va vota bugetul pentru neasfaltarea uliței principale. Dar... poftiți! Până vine el, eu voi fi gazda cea primitoare. Să vă servesc cu o dulceață de vișine amare?

   - Mulțumesc, zic eu cu un glas puțin înghesuit. Voi servi ceva mai târziu. Acum, aș vrea să-mi spuneți unde este toaleta. Vreau să dau urgent un telefon discret.

   - Mergeți în fundul curții, zice ea. Veți da de o cabină albastră. Este cabina de vot în care Liviu s-a ales consilier. A adus-o acasă ca amintire și a transformat-o în cabină telefonică. În ea, trăiește acum cele mai plăcute clipe.

   Pornesc spre fundul curții. În trecere, văd și fundul Vasilicăi. Abia încape în tindă. Simt că nu mai suport și alerg sprinten spre cabină. Un dulău imens apare de niciunde și îmi accelerează deplasarea la maxim. Vrea să-mi composteze turul pantalonilor. Reușesc să ajung neatins. Intru în cabină. Înăuntru, este doar o gaură larg deschisă spre hău și o poliță cu o ștampilă. Hârtie igienică nu este. Mă așez deasupra hăului și sunt învăluit de fericire. Abia atunci, văd că undeva atârnă un creion legat cu ață, iar pe pereți se înșiră scrise o mulțime de cuvinte drăguțe și triviale la adresa guvernului, a primarului și a consilierului Liviu. Mă întind și eu spre creion  să scriu ceva despre Vasilica care nu mi-a dat hârtie și din cauza asta va trebui să stau acolo până mă usuc. Nu apuc să ajung la creion, că telefonul meu mobil de ultimul tip alunecă din buzunar și cade zgomotos în hăul rustic.

   Ies nervos. Vasilica mă întâmpină plină de zâmbet:

   - Am auzit bâldâbâcul produs de telefonul căzut, zice ea. Înăuntru mai sunt vreo sută. Uite așa ne descoperim noi dușmanii politici. Dar... nu vă faceți inimă rea, pentru că tot răul are și un bine: ați scăpat de interceptări care, de acum încolo, vor avea un miros total dezagreabil.