POVESTEA LUI HARAP-ALB de Ion Creangă
La prima vedere, pare a fi un basm de adormit
copiii. Dar... nu-i chiar așa. Personaje fioroase ca ursul cel bestial și
spânul cel urât nu le pot produce micuților decât insomnii. Chiar eroii pitorești
precum Setilă, Flămânzilă, Gerilă, Păsărilă nu pot nicicum să te adoarmă.
Așa că,
eu cred că povestea este o alegorie pentru adulți care îmi confirmă o veche
teorie a conspirației. Ion Creangă a primit, probabil, de la colegii lui junimiști,
sarcina nobilă de a scrie un basm care va deveni în istorie o realitate.
Personajul principal este fiul unui împărat care merge la curtea altui
împărat ca să-i moștenească tronul. Nu întâmplător, împăratul acela se numește
Verde. Pe drum, prințul este făcut slugă de Spânul cel rău, care-i dă numele de
Harap-Alb. Ce ne spune acest nume? Că în secolul 19 a început să se pună și la
noi problema înlăturării segregației rasiale. Un om negru alb este o soluție de compromis
satisfăcătoare.
Împăratul Verde și Spânul îl supun pe Harap-Alb la niște teste dure: să
aducă sălățile din grădina ursului (un fel de brocoli din China ursului panda),
să aducă pietrele prețioase din pădurea cerbului (să fie oare tezaurul
României?) și să aducă fata zurlie a împăratului Roșu. Harap-Alb le rezolvă pe
toate, îl elimină pe odiosul Spân și în final se însoară cu prințesa roșie.
Regatul împăratului Verde devine Roșu și cei doi au trăit fericiți până la
adânci bătrâneți. După care împărăția ajunge pe rând la Gheorghiu-Dej, la Ceaușescu
și, cu voia dumneavoastră ultimul pe listă, la Ion Iliescu. Și-am încălecat
pe-o șa și v-am spus povestea așa! Sper că nu m-am făcut de râs, căci vorba
aia: Râzi tu, Harap-Alb, dar nici cu Liviu Dragnea nu mi-e rușine!
Mihai Frunză
de
pe un lăstar al lui Creangă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu