O iubire eternă

o schiță veselă de Mihai Frunză

   Hanibal intră intempestiv în dormitorul conjugal și zise:

   - Pompilia, iubirea mea eternă, goliciunea ta mă îngrijorează. Pune ceva pe tine să nu răcești!

    Hanibal deschise larg ușile șifonierului în căutarea unui capoțel.

    - Ce faci aici, domnule? zise puțin surprins.

    - Am venit să vă repar frigiderul, răspunse domnul surprins ceva mai mult. M-a solicitat doamna, spunând că se teme să nu devină frigidă.

   - Și de asta ești în pielea goală, nemernicule?

   - Nu de asta. Voiam să probez o rochie. Știți, am intenția să-mi fac o operație de schimbare de sex și trebuie să văd cu ce îmi stă mai bine. Doamna susține că mă prinde perfect decolteul adânc.

   - Schimbare de sex? Lasă că ți-o fac eu imediat, virilule! Pompilia, te rog să-mi aduci repede satârul!

   - Degeaba ți-l aduc, iubitule. Nu taie. Ți-am spus de zece ori să-l duci la un tocilar.

   - La tocilarul Benedict? Nu-i bun de nimic. Și când te gândești că în școală era cel mai mare tocilar! Nu-i nimic! Voi folosi briceagul.

   - Cu briceagul, nu! zbiară golul. Este nedemn. Prefer cu o seceră. Ea este perechea simbolică a ciocanului.

   Pompilia intervine încă goală, chiar foarte goală:

   - Iubitul meu etern, fii rezonabil!

   - Cum să fiu rezonabil, iubirea mea eternă, din moment ce ai un amant?

   - Greșești profund, iubițelul meu scump. El nu este amantul meu. Este un gigolo.

   - Un gigolo?! Ce este acela un gigolo?

   - Este un meseriaș care îți asigură un serviciu la domiciliu. Când tu ești prea ocupat cu poeziile ermetice, îl chem și îți ține locul. Dar să știi că tu ești mult mai bun.

   Hanibal izbucnește cu lacrimi în ochi:

   - Te rog să mă ierți, iubirea mea eternă, că te-am bănuit pe nedrept de adulter. Sunt un mare idiot! Domnule gigolo, îmbracă-te cu rochia preferată și poți să pleci! Mi-a făcut mare plăcere să te cunosc și te rog să mai poftești prin șifonierul nostru.