Povestea șoricului

o schiță umoristică de Mihai Frunză

   Crăciunul bate la ușă. Ca de obicei, Mitică merge la amicul său de la țară, Costică.

   - Salut, Costică! zice el cu un glas pofticios. Ai tăiat porcul? Doar știi că sunt abonatul tău tradițional la un jambon și la un șoric proaspăt pârlit.

   - Măi, Mitică, tu trăiești pe altă lume? N-ai auzit că au venit veterinarii și ne-au asasinat nemilos bietele suine? Cică au pestă. Au pe dracu!

   - Am auzit, dar am crezut că pe al tău l-ai dosit în dormitor.

   - N-am apucat, pentru că nu se trezise Maricica și patul era ocupat. Dar, îți pot oferi 300 de grame din porcul de anul trecut. Pentru restul, du-te la supermarket și ia porc de import!

   - Am luat, dar nu-i bun de nimic. N-are gustul lui Ghiță al nostru. Cel spaniol are miros de taur și cel german de bere stricată. Doar cel unguresc pare ceva mai bun. În tinerețe, m-am iubit cu una, Ilona. Doamne, ce bucățică bună! Ei bine, carnea ungurească mi-a adus aminte de gustul ei.

   - Asta e, zice Costică resemnat. Acum doi ani ne-au luat găinile. Cică aveau gripă aviară. Mi-au luat apoi văcuța. Au dus-o la ospiciu. Susțineau că e nebună. La anul ne vor lua oile, pentru că au căpiat.

  - Cum? Au căpiat oile tale?

  - Nu, domnule, au căpiat guvernanții.

  - Și ce ai de gând să faci?

  - Păi, ce să fac? Struți nu pot să cresc, pentru că struți cresc toți vecinii. Așa că, m-am gândit și am hotărât să cresc tapiri. Dacă nu cumva se vor îmbolnăvi și ăștia de vreun guturai, că au nasul cam mare.