Telefonul sună piţigăiat. Ies de sub duş, lăsând în urmă o dâră înspumată.
- Alo, domnul Mişu? aud o voce infernală. În apartamentul dumneavoastră a fost plasată o bombă cu explozie întârziată. Fereşte-te!
- Ce tot spui acolo, măi, teroristule? mă răstesc eu la telefonul mut, pentru că, între timp, infernalul închisese.
Îmi revin din starea de uluială şi încep să caut metodic. În cămară am terminat repede. Pe raft nu este decât un borcan de muştar plin cu otravă pentru ploşniţe. Deodată, mi se pare că aud un ticăit înfundat.
- Aha, zic eu luminat, e o bombă cu ceas!
Îmi aplec urechea şi călăuzit de auzul meu fin ajung, încet-încet, sub canapea. Mă strecor abil, dau la o parte o ladă cu sticle goale, o funie cu usturoi, trei perechi de izmene negre şi descopăr maşinăria. Este vechiul meu ceas deşteptător, care s-a stricat acum un an. În clipa aceasta ticăie mârşav. Îl iau cu maximă prudenţă şi cu paşi de felină mă îndrept spre fereastră. O deschid cu mâna stângă şi cu dreapta arunc maşinăria cât mai departe cu putinţă. Duc mâinile la urechi. Nu se aude nici o explozie. În schimb, se aude un glas de babă:
- Văleu! Văleu! Mi-a spart proteza! O aveam amintire de la bărbatu-meu, Dumnezeu să-l ierte!
Un bărbat cu şapca roşie, ce plimbă zglobiu un landou doldora de varză murată, o consolează filozofic:
- Lasă, madam Gutuie, odată şi odată, la fiecare ne vine ceasul! Iată că dumitale ţi-a venit! Apropo! Anul acesta ai aerisit murăturile?
Eu îmi reiau căutările. Deschid frigiderul. Mare lucru nu găsesc: o felie de parizer, trei ouă, o cutie cu cremă de ghete maro, câteva firimituri de brânză şi un cap de scrumbie. Capul de scrumbie îl am de la un prieten din Tulcea, care m-a vizitat acum doi ani. Deoarece m-a apucat o uşoară ameţeală, trântesc repede uşa frigiderului. Prin peretele subţire, aud glasul poruncitor al doamnei Popescu, vecina de palier:
- Vasile, închide repede fereastra! Iar miroase de la Combinat, deşi s-a închis acum zece ani!
- Unde o fi bomba? mă întreb eu în continuare. Este cazul să mă grăbesc cu căutările. Atâta îmi mai trebuie: o explozie în apartament. Şi aşa este cam deranj!
Calc din greşeală în farfuria cu supă, păşesc salutar peste oala cu sarmale, evit în ultima clipă capcana pentru şobolani, izgonesc cu lovituri de picior patru pisici negre şi pătrund în dormitor. Dau la o parte frânghia pe care atârnă cămăşile şi ciorapii murdari puşi la uscat, în sfârşit, decopăr patul. În pat doarme Lili, soţia celui mai bun şi minunat prieten. O scutur îndelung şi zbier din răsputeri:
- Scoală, Lilişor! În casă a fost plasată o bombă!
Lili se întoarce pe partea cealaltă şi cu glas dulce îmi zice pisicos:
- Mai lasă-mă să dorm puţin! Amorsează-mă peste două ore!
O bombă dezamorsată la timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu