Sclipiri
de artificii este o carte ameţitoare. Alexandru
Hanganu, dându-şi frâu liber incontestabilului său talent, face o mărinimoasă
risipă de spirit pentru a produce exigentului cititor satisfacţiile mult
aşteptate.
Cartea este un hibrid experiment
poezie-proză. Eu aş fi conceput două cărţi din acest material, dar dacă autorul
a procedat aşa, înseamnă că aşa este bine. Spun asta nu din blândeţe, ci pentru
că am realizat cu bun simţ că trecerea instantanee de la un gen la altul este
apetisantă, iar simbioza este cât se poate de naturală.
Epigramele sunt fără de cusur. Pentru
Alexandru Hanganu, epigrama nu mai are mistere. În ultimii ani, am primit o
sumedenie de cărţi de la diverşi autori din ţară şi mi-am dat seama ce greu
este să scrii o carte de epigramă cel puţin corectă. Pentru Alexandru Hanganu
epigrama este ceea ce trebuie să fie: un catren perfect din punct de vedere
prozodic, cu versuri sprinţare care amorsează o poantă sclipitoare, uneori
explozivă şi în acelaşi timp originală. Din punct de vedere tematic, epigrama
lui Alex Hanganu nu iartă pe nimeni, dar precăderea autorului spre guvernanţi
ne unge pe suflet.
Panseurile lui Alexandru Hanganu sunt nişte
mici bijuterii. În câteva vorbe, folosind procedee stilistice adecvate, jocuri
de cuvinte surprinzătoare, uneori chiar bulversante, autorul ne duce cu gândul
la titlul cărţii.
Alexandru Hanganu mi-a fost şi îmi este
principalul colaborator la partea literară a revistei Integrame cu umor în care,
de altfel, a publicat majoritatea textelor acestei cărţi. Cu ochi limpede, i-am
putut aprecia conjugarea verbului "a scrie". A început, în mod firesc, cu
imperfectul, a continuat cu perfectul simplu, pentru a ajunge astăzi la
perfectul compus. Mai mult ca perfectul bate la uşă.
Pentru convingere vă ofer două epigrame din această minunată carte:
Pentru convingere vă ofer două epigrame din această minunată carte:
MOŞ NICOLAE
Băiatului ce-n cap şi-o ia
Băiatului ce-n cap şi-o ia
I-ar pune-n ghete o nuia,
Iar unei zvăpăiate fete
I-ar pune-o moşul între ghete!
AMINTIRI DE FAMILIE
Chiar venind cu bunătăţi
Moş Crăciun nu-mi prea plăcea,
Că, exact ca soacră-mea,
Avea barbă şi mustăţi!
Pe cât pariu că valoarea cărţii e dublată de o prefaţă marca Mihai Frunză? Semnează: un alt mare colaborator în umor...
RăspundețiȘtergere