Revelion cu Ananie Gagniuc

Mihai Frunză și Ananie Gagniuc după trei zile de regim hipoglicemic

  Cu amicul Noni Gagniuc am participat de la egal la egal (el 130 kg - eu 65)  la numeroase chefuri, așa că e ușor să-mi imaginez un revelion în doi cu Măria sa. Masa este plină cu bucatele porcului. Noni se uită la ele cu dispreț suveran și zice:

   - Mișule, știi că amândoi avem glicemia crescută. Mai ușor cu porcăriile astea!

   - Da, zic eu timid.

   - Sarmalele nu conțin hidrocarbonați, adaugă el. Hai să luăm câte două!

   Luăm. Eu două, el două...zeci.

   - Nici cârnații nu conțin hidrocarbonați, nu-i așa? întreabă el

   - Așa e, confirm eu.

   - Perfect. Hai să luăm câte doi!

   Luăm. Eu doi, el doi...sprezece.

   - Mi s-a făcut o sete de lup! constată Noni. Vinul e făcut de tine personal ?

   - Firește.

   - Spune-mi sincer, Mișule, ai pus zahăr în el?

   - Doamne, ferește! E curat ca lacrima!

   - Bravo! Putem bea pe săturate! Scoate repede damigeana!

    Am scos repede damigeana și într-un ceas cu cuc am lichidat-o. Eu un pahar, Noni restul.

   - Vinul tău m-a spălat de tot, zice Noni cu o gură uscată. Hai să mai luăm câte două sarmale!

   Luăm. Eu două, Noni două...zeci. Am mai luat și câte doi cârnați eu, el doi...sprezece. Apoi am trecut la a doua damigeană. La sfârșitul ei, Noni spune bine dispus:

   - La mulți ani, Mișule! Îți doresc un An nou cu mult umor. Acum, te rog să mă scuzi, dar am puțină treabă la baie.

    De atunci, nu l-am mai văzut. A dispărut în noapte, probabil spre alt revelion care avea și tort de ciocolată fără hidrocarbonați. A doua zi, scumpa mea soție mă întreabă cu maximă nedumerire:

    - Mișule, știi cumva cine a confundat baia cu șifonierul nostru din dormitor?

                                                                 

                                                   Mihai FRUNZĂ